Despre carte: 2012 / „Am fost grav bolnav; moartea era deja aproape. După ce mi-am adunat restul puterilor și profitând de primul minut de deplină sobrietate al minții mele, am scris un testament spiritual, în care, printre altele, le atribui prietenilor mei responsabilitatea de a publica, după moartea mea, câteva dintre scrisorile mele. Am vrut, cel puțin în acest fel, să ispășesc inutilitatea a tot ceea ce publicasem anterior, pentru că în scrisorile mele, după recunoașterea celor cărora le-au fost scrise, este mai necesar pentru o persoană decât în ​​scrierile mele. Mila cerească a lui Dumnezeu a luat mâna morții de la mine. Sunt aproape recuperat; M-am simțit mai bine. Dar, simțind totuși slăbiciunea puterii mele, care mă anunță în fiecare minut că viața mea este în cumpănă, și pregătindu-mă pentru o călătorie îndepărtată spre Locurile Sfinte, necesară sufletului meu, în timpul căreia orice se poate întâmpla, mi-am dorit. să las ceva din mine la despărțire compatrioților mei. Mă aleg din ultimele mele scrisori, pe care am reușit să le recuperez, tot ce este mai relevant pentru problemele care ocupă astăzi societatea, eliminând tot ce poate căpăta sens abia după moartea mea, excluzând tot ce ar putea avea sens doar pentru câțiva. Adaug două-trei articole literare și, în cele din urmă, anexez testamentul însuși, pentru ca în eventualitatea morții mele, dacă m-ar depăși pe drumul meu, să-și aibă imediat forța juridică, așa cum mărturisesc toți cititorii mei.…»